Post #46820

Doina Dabija, redactor șef al revistei ”Literatura și Arta”, fiica lui Nicolae Dabija: Un gest regretabil Observând zilele trecute într-o librărie cartea tatălui meu Nicolae Dabija, „Fratele meu de cruce, tătarul”, o povestire pe care o cunosc foarte bine și pe care am citit-o de mai multe ori, fiind și ultima nuvelă pe care a scris-o, mare mi-a fost nedumerirea când am constatat că titlul acestei istorisiri a fost modificat din „Fratele meu de cruce, tătarul” în „Fratele meu, tătarul”. Mai ales că cele două cuvinte: „de cruce” sunt esențiale, fiindcă în această întâmplare se povestește despre doi dușmani de moarte care se înfrățesc prin sânge. Aceștia merg la un preot care-i pune în genunchi, le citește o rugăciune, îi împărtășește și apoi le crestează fiecăruia brațul cu cuțitul de tăiat prescuri, ca sângele lor să curgă în potir. Și, după ce acesta este amestecat, li se dă să-l bea. Această secvență din narațiune fiind importantă, fiindcă e vorba de înrudirea prin sânge a acestor doi vrăjmași. Dar iată că cineva consideră că are tot dreptul să se implice în opera tatălui meu și să o editeze cu titlul redactat, dându-ne de înțeles că și în cazul altor scriitori, care nu mai sunt printre noi și nu se pot apăra, putem interveni, corectându-i după bunul nostru plac. Bunăoară, acum câteva numere, când am publicat pe paginile revistei articolul lui „Femeia de sacrificiu”, în care N. Dabija spune: „Când o femeie a născut într-un lan de tutun, în timp ce rupea frunze de floarea soarelui...”, deși mi-am dat seama că în propoziție s-a strecurat o greșeală, fiindcă în lanul de tutun nu crește floarea soarelui, am ezitat, totuși, să-l corectez, până nu am căutat în arhiva redacției anul în care a fost publicat articolul, ca să găsesc că era vorba de „floarea dracului” și nu de „floarea soarelui” și, abia atunci mi-am permis să intervin în textul lui. Dar iată că unii sau unele sunt mai îndrăzneți/ îndrăznețe ca mine și mâine-poimâine se vor apucă să-i redacteze și pe Vieru, Arghezi, Blaga ori Eminescu, pentru că știu ei de ce. Un gest ce mi se pare absolut regretabil. Cartea a apărut la editura ”Prut Internațional”. Interesant, această editură și acum îi aparține liberastului oleg bodrug, cel care a vândut PLR-ul lui Filat?