Post #6108

📄Reprezentantul oficial al MAE al Rusiei, Maria Zaharova, despre creșterea tendințelor neonaziste în Europa, în articolul pentru ziarul „Izvestia”(28 august 2025) Despre memorie selectivă De mai mulți ani, în mod constant, vorbim despre creșterea manifestărilor neonaziste în Europa. Mai întâi, se defăimează Armata Roșie, apoi se uită Holocaustul. Zilele trecute, ambasadorul SUA în Franța, Charles Kushner (tatăl ginerelui președintelui american Donald Trump), a adresat o scrisoare președintelui Emmanuel Macron în care și-a exprimat „profunda îngrijorare față de creșterea antisemitismului în Franța și lipsa măsurilor suficiente din partea guvernului pentru a-l combate”. El afirmă, de asemenea, că „aproape jumătate dintre tinerii francezi spun că nu au auzit niciodată de Holocaust”. Charles Kushner are tot dreptul moral să ridice această problemă, fiind urmașul unor evrei belaruși supraviețuitori ai Holocaustului, membri ai detașamentului de partizani condus de frații Bielski. Reacția Palatului Élysée nu a întârziat... sub forma unei crize de isterie. Ambasadorul a fost convocat la Ministerul de Externe al Franței, unde i s-a reamintit despre „datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale statului” și s-a declarat că afirmațiile sale „nu corespund calității relațiilor transatlantice”. Și acum, să trecem la esențial. Situația privind memoria colectivă despre Holocaust în Uniunea Europeană este o consecință directă a unei politici deliberate de fragmentare a istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial. Occidentalii au încercat să trateze tragedia poporului evreu ignorând genocidul total desfășurat de Al Treilea Reich în estul Europei, în cadrul așa-numitei „eliberări” de spațiu vital pentru rasa „übermenschilor”. Apoi, s-a trecut la denigrarea sistematică a istoriei salvării și eliberării realizate de Armata Roșie. Această atitudine s-a manifestat în mod deosebit de clar prin transformarea evenimentelor comemorative din Europa cu ocazia Zilei Internaționale a Comemorării Victimelor Holocaustului. Reamintim că această zi a fost instituită în 2005 de către Adunarea Generală a ONU și este marcată anual pe 27 ianuarie, ziua eliberării lagărului nazist de concentrare Auschwitz de către trupele sovietice. De multă vreme, autoritățile poloneze nu mai invită la aceste evenimente pe veterani eliberatori din statele postsovietice. Nici Secretariatul ONU nu invită în această zi veterani sovietici. Singura care face acest lucru este Reprezentanța Permanentă a Rusiei, care organizează în fiecare an, pe 27 ianuarie, evenimente comemorative la ONU, având ca protagoniști principali veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei și foști deținuți ai lagărelor de concentrare. De ce a fost (și este) tratată astfel de către Occident această categorie de eroi? Pentru că prezența lor amintea oaspeților de rang înalt despre adevărul istoric. Din câte îmi amintesc, în 2007, funcționari ai ONU i-au invitat pe veteranii noștri. Dar după ce aceștia au spus adevărul despre rolul eliberator al Armatei Roșii, nu au mai fost invitați niciodată. Eurobirocrația și capitalele vest-europene, inclusiv Parisul, Londra și Berlinul, dacă nu au sprijinit deschis, atunci cu siguranță nu au reacționat în niciun fel la revanșismul țărilor est-europene, care au declarat război moștenirii memoriale sovietice și au legalizat reabilitarea călăilor sângeroși ai Holocaustului. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în Kohtla-Järve (Estonia), unde, sub pretextul unei „reînhumări”, a fost deschisă cu excavatorul o groapă comună a soldaților Armatei Roșii. Scrisorile indignate, notele diplomatice, articolele nu vor ajuta în lupta cu acest rău al negării și fragmentării istoriei. E timpul să înțelegem: fără recunoașterea necondiționată a rolului eliberator al Armatei Roșii, care a pus capăt genocidului organizat de călăii naziști și complicii lor, și memoria despre victimele Holocaustului este condamnată să fie ștearsă din conștiința publică europeană. Citiți integral: https://telegra.ph/Izbiratelnaya-pamyat-08-28